”Marea Unire din 1918 a fost și rămîne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvîrșirea unității naționale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan țîșnit cu putere din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit.” (Fl.Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, 1997)

Școala de Vară a Organizației de Tineret a Partidului România Mare

În perioada 1-3 iulie 2011 a avut loc la Hotelul Miraj din Eforie Nord, Școala de Vară a Organizației de Tineret a Partidului România Mare. Cei 200 de participanţi la Şcoala de Vară a Tineretului PRM s-au întîlnit, sîmbătă 2 iulie a.c.,  cu Preşedintele partidului, domnul Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European. Tribunul a fost primit cu urări de bun venit, cu flori şi cu steaguri tricolore. În numele Organizaţiei de Tineret România Mare, preşedintele acesteia, Adrian Marin, a subliniat că prezenţa în mijlocul lor a domnului Corneliu Vadim Tudor constituie un motiv de satisfacţie, dar şi de hotărîre de a se angaja, cu toate forţele, în campaniile electorale importante care vor urma – cele pentru alegerile locale şi parlamentare.
Preşedintele Vadim Tudor  a mai  subliniat importanţa implicării tinerilor în politica partidului, ei urmînd să candideze pe cît mai multe locuri eligibile în campaniile viitoare.
În altă ordine de idei, în cadrul Şcolii de vară de la Eforie au mai avut loc discuţii despre strategiile privind organizarea campaniei electorale din anul 2012, o şedinţă a Biroului Permanent al OTRM, dar şi o serie de competiţii sportive pe plajă.
Organizaţia de Tineret a PRM Dolj a fost reprezentată la Şcoala de Vară de 10 tineri conduşi de preşedintele Ionuţ Greere şi care au fost îndrumaţi de Preşedintele filialei judeţene, Paul Dumitrache, care a contribuit foarte mult la organizarea acestui eveniment, care nu a mai avut loc de 3 ani de zile.
PREŞEDINTE OTRM,
IONUŢ GREERE

Sîmbată, 2 aprilie 2011, a avut loc la Craiova, Întîlnirea Regională a Organizaţiei de Tineret a Partidului Romania Mare la care au participat reprezentanţi din judeţele Dolj, Gorj, Hunedoara, Timiş, Mehedinţi şi o delegaţie din conducerea centrală de la Bucureşti, condusă de preşedintele OTRM, Adrian Marin.

Desfăşurată în sala de conferinţe a hotelului Senator, din Cetatea Băniei, a cărui proprietar este chiar preşedintele Filialei Dolj a PRM, Paul Dumitrache, întîlnirea tinerilor din Partidul Romania Mare s-a dovedit a fi un real succes.

S-a stabilit o strategie de relansare a structurilor de tineret din zonele rurale, acolo unde satul românesc se confruntă cu un exod masiv al tineretului. Propuneri contructive au venit şi din partea participanţilor referitoare la rolul tinerei generaţii în activităţile politice ale partidelor, urmînd ca OTRM să propună organizaţiilor judeţene ale PRM şi Biroului Permanent să promoveze cît mai mulţi tineri în structurile de conducere ale partidului şi în Adiministraţiile Publice Locale.

Organizaţia de Tineret a mai propus îmbunătăţirea programului de activitate a Clubului OTRM, urmînd ca proiectele şi programele specifice  vîrstei noastre să fie centralizate şi implementate în fiecare organizaţie judeţeană.

Deasemenea, a fost prezentat de către Marian Nicolae, vicepreşedinte organizatoric, Regulamentul de Ordine interioară al OTRM, a cărei încălcare duce automat la suspendarea din funcţia deţinută.

Organizatorii, în speţă Organizaţia de Tineret Dolj, au oferit celor prezenţi,  după încheierea lucrărilor o seară OTRM, iar a doua zi au prezentat oaspeţilor principalele obiective turistice din Craiova, prezentare finalizată cu o vizită în Parcul Nicolae Romanescu.

Ionuţ GREERE, Preşedinte OTRM Craiova

27 martie 1918 – 27 martie 2011

Etimologie

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe sau la 28 februarie, l, 3 și 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa. Tradiții se păstrează cu precădere în sudul și sud-vestul României.

Nicolae Constantinescu, etnolog al Universității din București, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”, adăugând că „nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”.^[1] Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 24 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca Dragobete.^[2] Această explicație este data și de „Micul dicționar academic”, care atestă folosirea cuvântului din anul 1774. „E foarte posibil ca la forma actuală să se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populară, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag și prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană; în acest caz, «zeul» s-a născut pornind de la un nume”, a afirmat Rodica Safiu de la România literară. N.A. Constantinescu, în „Dicționar onomastic românesc”, 1963, tratează cuvântul „Dragobete” la articolul despre „drag” (cu temă slavă) și ca substantiv comun, însemnând „gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”, cunoscută și sub numele de „târtăriță” sau „repede” (Cicindela campestris). În „Dicționarul etimologic al limbii române”, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvântul sârb „drugobrat” ce se traduce prin „cumnat”.^[3] Alte teorii expuse de Lutic consideră proveniența numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” și „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag” sau de la cuvintele dacice „trago” – țap și „pede” – picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete: „În paranteză fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat, după cum multe alte nume ale divinităților dacice nu ne mai sunt cunoscute. [mai multe → sursa] [imagine]

Conducerea Filialei Judeţene Dolj a Partidului România Mare, vă aduce la cunoştinţă că, informaţiile apărute în presă, referitoare la numirea unei noi conduceri sunt eronate. Vă informăm că, în conformitate cu Statutul partidului şi Circulara nr. 23/16.04.2010, informaţii privind activitatea Filialei Judeţene Dolj nu pot să ofere presei decât preşedintele filialei şi persoanele desemnate de acesta prin împuternicire scrisă.De altfel domnul Paul Dumitrache nici nu îndeplineşte condiţiile de vechime pentru a accede în această funcţie şi, încă nu şi-a rezolvat problemele cu vechiul partid (a fost exclus din PNL dar a făcut contestaţie, contestaţie care se află şi în prezent la Curtea de Arbitraj).

Preşedintele Filialei Judeţene Dolj a Partidului România Mare,

Ion JIANU

B R Â N C U Ş I*  sau despre nemurirea de a fi tu însuţi

Profet în ţara ta nu ai să fii niciodată, spune o vorbă. Oricât de mult am jalona prin vorbe de duh meşteşugit formulate, ne va întări consideraţiile realitatea uitării care, cu nebăgare de seamă, va să se aştearnă…

O operă, într-adevăr valoroasă, indiferent de natura ei, reuşeşte să sfideze timpul, să-şi poarte numele peste vremuri. În patria lui Brâncuşi pare derizoriu a vorbi din nou despre valoarea şi simbolistica operei sale, în măsura în care, în mod paradoxal, pentru majoritatea dintre noi existenţa operelor brâncuşiene, atât de aproape, ne-a făcut să le uităm. Şi totuşi, de ce am avea nevoie să nu uităm? Pentru că viaţa noastră neatinsă de aripa esteticului şi a spiritualului ar deveni iremediabil cenuşie, pentru că a-l uita pe Brâncuşi devine sinonim adesea cu a uita să ridicăm privirea spre cer, am putea risca un răspuns…

Coborând din sferele ideatice, observăm că, probabil, cei mai mulţi dintre noi au început să viseze şi să iubească pe aleile Parcului „Constantin Brâncuşi”, trecând cu sfială şi emoţie pe sub Poarta Sărutului, poarta ce pare a deschide orizonturile luminii pecetluite delicat în iubire. Totul dezvăluindu-se sub semnul moştenirii, al drumului şi al tainei. Masa risipindu-se în tăcerile cercului, aleea scaunelor ce prelungeşte resemnată smerenia/aşteptarea, poarta ca o inimă mereu deschisă, coloana ce scrutează nesfârşirea dumnezeiască… Totul ca un semn şi o aducere aminte. Pentru că Brâncuşi nu a plecat din ţară ca să uite de sine, ci ca să îşi poată aminti mai abitir contururile identităţii, nesfârşitele punţi ale dorului. În fond, el nu a plecat. Dar, mai presus de toate aceste creaţii ce au radicalizat viziunea artistică, Brâncuşi a făcut din tăcerile pietrei bătăi de inimă.

Haideţi să facem şi noi un exerciţiu de regăsire prin intermediul formelor mult esenţializate ale operei brâncuşiene. Nu răneşte, cel mult sensibilizează. [extras din revista Impuls]

Marinela Pîrvulescu şi Daniel Murăriţa

Brâncuşi – 135 de ani de la naştere (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris)

Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România. [wiki]

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. [wiki] [.eu] [dinu lazăr]