Întoarcerea (cu fundul) la popor

Îmbrobodirea – garanţie a succesului electoral. În România, alegerile nu se câştigă cu programe electorale. Ştiu, vreţi să spuneţi că, într-adevăr, se câştigă – în primul rând – cu foarte mulţi bani. De acord! Şi vă promit o detaliere interesantă pe acest subiect într-un alt material.

Acum, însă, vreau să mă refer la un alt aspect al războiului electoral: la sloganuri. Nu insist asupra semnificaţiei acestui termen. Vă spun însă la ce foloseşte: rostul unui slogan este acela de a îmbrobodi. Aici cred că este nevoie de precizări:

– a convinge pe cineva să accepte realităţile aşa cum îi sunt înfăţişate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect (conform DEX 1998);

– a face să nu vadă adevărul, păcălind cu abilitate (NODEX 2002).

Cu alte cuvinte, în campania electorală spui una scurtă, uşor de lipit pe creier – care nu impune efort intelectual pentru a răsuna în subconştientul sau chiar în inconştientul colectiv – şi ai făcut un mare pas în drumul spre succesul electoral.

Într-un discurs ce pare natural, foloseşti – prefăcut spontan – un slogan, o formulă magică, o expresie cu care pleacă alegătorul rumegând-o până acasă şi chiar după aceea, minunându-se că nimeni nu ar fi putut spune mai bine acea problemă. Şi asta, nu oricum. Foarte răspicat, eventual repetat, bineînţeles, cu pauze atent studiate, pentru imprimarea  temeinică în memoria ascultătorilor.

Ulterior, cu extrem de rare excepţii, urmare a dezamăgirilor postelectorale, aceste lozinci devin subiecte de ironie şi de cicăleală la adresa celor care „au pus botul la vrăjeală” şi au votat respectivele sloganuri. Ca să înţelegeţi exact la ce mă refer, amintiţi-vă cum reacţionează majoritatea votanţilor lui Băsescu dacă îi saluţi cu „Să trăiţi bine!”: precum un îmbrobodit care şi-a dat seama ce „ţeapă” a luat.

Ar trebui să mai ştiţi că aceste sloganuri nu sunt create foarte simplu. Există oameni (consistent/neimpozitat plătiţi) care analizează, prospectează, muncesc foarte mult pentru a elabora aceste replici (formule câştigătoare) în alegeri.

Poporul, ca un zid de apărare. Zilele trecute, plimbându-mă cu mausul pe „youtube.com”, întâmplarea m-a dus pe nişte discursuri ale preşedintelui Băsescu din aprilie 2007, după ce faimoşii 322 de parlamentari votaseră în Parlament suspendarea domniei sale şi organizarea unui referendum pentru demitere.

Iată câteva expresii care dădeau discursurilor prezidenţiale un sens clar şi neinterpretabil. Mai exact, nevoia întoarcerii la popor, a cărei voinţă este – categoric – suverană, atunci când aleşii lui o iau razna şi nu-l mai reprezintă:

– „… cu cei 322 de parlamentari avem o problemă: vă reprezintă ei pe dvs., prin votul lor?”;

– „… aici avem o probă de instituţii ale statului (Parlamentul n.a.) care nu iau în calcul voinţa poporului”;

– „… ei sunt desprinşi de realităţile poporului pe care au pretenţia că-l reprezintă”;

– „… nu sunt trădători, doar că au pierdut contactul cu poporul care i-a trimis în Parlament”;

– „… prefer să lupt cinstit cu cei care vor o altfel de Românie decât cea pe care o vreţi voi!”

– „… poate că, dintre ei, mulţi nu ştiu de ce au votat aşa. Aşa le-au cerut şefii lor”;

– „… să mă scuzaţi că nu am negociat cu partidele. Astăzi nu aş fi fost suspendat. Nu am făcut-o, nu o voi face şi mă întorc la popor”.

Sunt convins că, la fel ca şi subsemnatul, nu vă puteţi reprima tentaţia unei comparaţii cu situaţia actuală. Să analizaţi protestele din ţară, faţă de reducerile de salarii şi pensii, prin prisma expresiilor enumerate mai sus. Probabil că, la fel ca şi mine, vă întrebaţi de ce, la întâlnirile conspirative cu parlamentarii puterii, nu spune Băsescu şi azi ceea ce spunea în campania electorală: „… când politicienii nu vor, le spune poporul ce au de făcut!”(Tecuci, 11.11.2009).

Tăcerea este a doua putere a lumii, după cuvânt. (Jean Baptiste Lacordaire). De la o vreme, preşedintele dovedeşte o putere colosală de a tăcea. Băile de mulţime super-televizate au dispărut din peisajul mass-media. Deşi, în 2007, le propusese bucureştenilor să se întâlnească în pieţele capitalei la fiecare trei luni, lipseşte nemotivat la aceste întâlniri.

Ultima întâlnire cu poporul (televizată – nu a riscat), a fost celebrul anunţ privind reducerea pensiilor şi salariilor cu 15%, respectiv, cu 25%. După care s-a întors cu faţa de la popor. Ţara, poporul, au luat foc, chiar la propriu. Voinţa poporului a fost prezentată aleşilor în fel şi chip: proteste, huiduieli, greve, mitinguri, petiţii, ouă, scuipături, fotografii arse în pieţe, etc. Pensionarii au luat cu asalt porţile de la Cotroceni şi Parlament, riscând să devină periculoşi pentru siguranţa naţională.

Degeaba. Puterea nu vede poporul. Nici nu are cum: stă cu spatele la el.

Împlinirea unui slogan. Probabil că mulţi au uitat discursurile din 2007. Cred, însă, că foarte mulţi nu le-au uitat. Poate chiar amintirea lor i-a adunat prin pieţele din ţară, la proteste. În ultimă instanţă, nu au cerut decât recunoaşterea suveranităţii voinţei populare. Tot aceea atât de clamată şi invocată, în alte vremuri, de preşedintele românilor. Acelaşi preşedinte care, în aşteptarea votului de la referendumul pentru propria-i suspendare, spunea: „Forţa poporului se vede la vot!”.

Mai devreme sau mai târziu, românii vor uita toate acestea. De altfel, sloganul trebuie memorat doar până la vot, după care este indicată ştergerea din memorie. Uitarea este o formă de apărare împotriva amintirilor neplăcute. Dar, înainte de a uita modul în care este astăzi ignorată voinţa poporului, să urmăriţi cu câtă „forţă” vor primi guvernanţii de azi, la alegerile viitoare, un şut chiar în fundul acela întors acum către popor. Atât de tare, că vor ajunge direct la marginea memoriei colective.

Exact ca o amintire neplăcută!


Reclame
Acest articol a fost publicat în atitudine, intro, mass media. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s